‘’Mergem cu Domnul Iisus pe Drumul Crucii…

Astazi ne luam crucea și pașim cu Domnul nostru Iisus Hristos pe Drumul Crucii ca pelerini, însoțiți de bunul nostru ghid și parinte, pr. Cristian. Drumul Crucii, Via Crucis, Drumul Calvarului sau Via Dolorosa, un parcurs de cca. 600 metri pe o stradă a oraşului vechi din Ierusalim, începe de la Fortăreaţa Antonia, lângă Poarta Leilor, în cartierul musulman şi înaintează până la Golgota, la Biserica Sfântului Mormânt, aflată în cartierul creştin. (…)

Citim din proroocu Isaia: ‘Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.’ (Is 53:10-12) (…)

Vrem să fim sfinţi, să nu cădem niciodată, dar nu muncim suficient pentru aceasta. Sfinţenia nu e un talent, ci este muncă. Sfinţenia adevărată este un har, un dar de la Dumnezeu și atunci când îl accepţi trebuie să ştii că te angajezi să-l faci să crească;  creşterea sfinţeniei presupune muncă, sacrificiu, perseverenţă în bine şi ruperea de trecut. Apostolul Pavel spunea că trebuie să fim sfinți că și Dumnezeu este sfânt, să luăm crucea, dar noi, nu numai că nu suntem sfinţi, dar nu-i lăsăm nici pe alţii să fie! Și cadem iar…(…)

Atunci când ne simţim siguri şi stăpâni pe noi uităm avertismentul plin de dragoste şi prudenţă dat de apostolul Pavel: „Cel care crede că se ţine bine pe picioare să aibă grijă să nu cadă” (1Cor 10,12). Nu avem voie să uităm aceste cuvinte. Pe acestea trebuie să ni le întipărim în suflet alături de învăţătura părintească a apostolului Petru: „Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Duşmanul vostru, Diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă” (1Pt 5,8-9). Nu trebuie să existe momente de pauză în lupta cu păcatul. Să ne purtam crucea. Cine se opreşte din drumul spre sfinţenie, sigur nu stă pe loc, ci cade… Nimeni nu ajunge la sfinţenie în această viaţă; pentru că, sfinţenia, este un drum care trebuie străbătut încontinuu. Ia crucea și urmează-l pe Iisus. În această viaţă poţi mergem spre sfinţenie, ne îndreptăm spre ea, cu fiecare pas şi gest, dar niciodată nu putem spune că am atins-o şi suntem perfecţi. (…)

Din mijlocul oamenilor, răsare ca un crin – Fecioara Maria – Maica Domnului este cea care-şi face loc prin mulţime şi se arată Fiului. Maica Domului îndurerată și înlacrimată. Dintre toţi, ea singură ar fi vrut ca printr-o îmbrăţişare să tămăduiască rănile fiului ei. (…)

Această cale a suferinţei a fost acceptată de Sfânta Fecioară Maria încă din momentul în care acceptă să fie Mama lui Mesia: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Lc.1,38). Sabia suferinţei, profeţită de Simeon (Lc 2,35), avea să îi pricinuiască pe Drumnul Crucii dureri cumplite. Fiecare privire pe care o îndrepta spre Fiul ei îi mărea suferinţele… (…)

Doamne, întărește-ne să purtăm fiecare crucea pe care ne-ai rânduit-o de la Botez! Așa cum bunul cirinean nu s-a împotrivit, ci Ți-a urmat cu credință, ducând Crucea Ta, dă-ne și nouă răbdare și ne întărește „cu putere de sus”, să urmăm Ție spre Golgota. Ajută-ne să nu cârtim în ispite, să nu cădem în păcate, să nu lepădăm crucea mântuirii, ci să urmăm Ție cu credință și fapte bune, până vom ajunge sus și vom intra în lumina Învierii Tale! (…)

Lasă, Doamne, această cruce pe umerii mei, căci acum după ce am aflat Crucea Ta, crucea mea nu-mi mai este grea, dimpotrivă, această cruce îmi este o greutate dulce, îmi este „jugul cel uşor” despre care ai zis: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi veţi afla odihnă sufletelor voastre, căci jugul meu este bun şi povara Mea uşoară” (Mt 11,29-30). (…).

Pe drumul Suferințelor învăţăm ce înseamnă iubirea: disponibilitatea de a sacrifica totul (inclusiv viaţa!) pentru binele celuilalt. (…)

Iisus cade iar sub povara Crucii!  Scriptura prezintă: „Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui, El (Mesia Hristos ce avea să vină), i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult” (Is 63:9). Așa vestea proorocul Isaia, cu mult înainte, despre Drumul Crucii lui Mesia. Cuvintele „i-a ridicat și i-a purtat în toată vremea” prezintă, în căderea lui Iisus sub greuatea Crucii, simbolul căderii fiecărui om sub povara păcatelor, iar în ridicarea lui Iisus cu Crucea, ridicarea omului din această cădere, pe care a adus-o Domnul pentru fiecare suflet. Aceasta rezultă și din teologia faptului că în Iisus Hristos era întruchipată întreaga omenire, ca s-o răscumpere prin Moartea și Învierea Sa. (…)

Te rog, Doamne, ridică-mă din abisul păcatelor mele şi dă-mi harul de a fi statornic în împlinirea voinţei Tale.

Amin! ‘’

De Ioan Monahul (sursa: https://ioanelixir.wordpress.com/2020/09/22/luarea-crucii-si-urmarea-lui-hristos-i/?fbclid=IwAR3_0PT-Sq5hUnGVfHjIVhuJZT78YrZyvPtjf-ORoTYBet00wK5o7r6tgH4 )