‘’Preasfanta Imparateasa, cu ingerii stai impreuna si te rogi zicand: ‘’Imparate ceresc primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu intru ajutor, ca sa nu plece nimeni de la fata mea, neajutat si neascultat.’’ (Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, Icos 10)

‘’ Biserica ortodoxă păstrează cu sfinţenie cuvintele şi proorocia Maicii Domnului despre ea însăşi, cuvânt adresat verişoarei sale Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul:

„…Ca, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile,

Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si Sfant este numele Lui ” (Lc 1, 46). (…)

Biserica Vlaherne din Constantinopol (astazi Istambul) este locul desfăşurării acestei minuni; este cunoscut faptul că în această biserică erau cinstite renumitele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului ‘’Vlahelnita’’; tot aici păstrându-se şi Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, care atrăgea pelerinii şi mulţimile de credincioşi din întreaga lume creştină. Acest văl era facut dintr-o lungă bucată de ţesătură care acoperea capul şi trupul femeilor până la genunchi. In Orient, acesta era veşmântul fecioarelor consacrate, aşa cum, desigur, a purtat şi Maica Domnului. Acoperământul Maicii Domnului se păstra în această biserică din cartierul numit Vlaherne, într-o raclă transparentă, locaşul numindu-se şi „Biserica Sfintei Racle”; a fost adus aici din Palestina de către doi evlavioşi patricieni în timpul împăratului Leon I (457-474).

În privinţa Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, cel care a văzut-o pe Maica Domnului ocrotind poporul adunat la rugăciune în biserică, cu sfântul ei Acoperământ, ştim despre el că a strălucit prin nevinovăţia purtării sale, prin duhul rugăciunii şi al pocăinţei care împodobeau sufletul său. De neam sciit şi de naţionalitate slavă, era sclav în casa unui bogătaş, unde a învăţat limba greacă şi a fost ridicat la funcţia de notar. Curând, a dat semne de nebunie şi, constatându-se că starea lui nu se îmbunătăţeşte, a fost lăsat în voia sorţii. Andrei avea momente de absenţă involuntară sau simulată, din dorinţă de smerenie, închinându-şi tot timpul rugăciunii şi faptelor bune, dând sfaturi celor mari şi celor mici. (Egon Sendller, „Icoanele bizantine ale Maicii Domnului).

„Într-o noapte, pe când doxologia se încheia la Vlaherne, Sfântul Andrei a fost răpit în extaz în mijlocul mulţimii: «A văzut limpede, cu ochii săi, o Doamnă foarte înaltă, înaintând prin uşile împărăteşti, înconjurată de un cortegiu armonios. La dreapta şi la stânga, preacinstitul Ioan Botezătorul Înaintemergătorul şi Ioan Evanghelistul o sprijineau cu mâinile lor; un alai de sfinţi, înveşmântaţi în alb, o însoţeau … Când cortegiul a ajuns la amvon, Andrei s-a îndreptat către ucenicul său Epifanie, întrebându-l: «O vezi pe Stăpâna şi Doamna universului?». Acesta i-a răspuns: «O văd, părintele meu duhovnicesc». Şi în faţa ochilor lor, stând îndelung în genunchi, Doamna s-a rugat, lăsând lacrimile să-i curgă pe dumnezeiescul şi preacuratul său chip. Terminând rugăciunea, s-a apropiat de Altar, reîncepând să se roage pentru poporul care o înconjura. Atunci, desfăcând strălucitorul său Acoperământ şi desfăşurându-l cu o impunătoare măreţie, l-a ţinut întins cu mâinile sale neprihănite şi a acoperit cu el întreg poporul care se afla dedesubt. Şi un răstimp destul de îndelungat, aceşti minunaţi vizionari l-au contemplat, desfăşurat deasupra mulţimii şi răspândind în jur o slavă dumnezeiască” (Egon Sendller, „Icoanele bizantine ale Maicii Domnului). (…)

Braul si Acoperamantul Maicii Domnului, potrivit dorintei imparatesei Pulheria, au fost aduse in capitala; braul a fost asezat la Chalcoprateia (poarta de bronz), iar acoperamantul la Biserica Panaghia din cartierul Vlaherne. Prin mijlocirea Maicii Domnului, ele au devenit ‘’palladium’’ – protectoarele capitalei, in special in timpul invaziilor avarilor (626), persilor (677), arabilor (717), rusilor (860), dar si in alte imprejurari. (…)

Cea mai cunoscuta biserica din Constantinopol, dintre cele inchinate Maicii Domnului, a fost Biserica Panaghia din Vlaherne, unde a stat Sfantul Acoperamant pana in 1087. Anna Comnena relateaza, in lucrarea sa istorico-panegirica Alexiada, cum tatal sau Alexie I Comnenul (1080-1118) a luat cu sine Sfantul Acoperamant, iar inaintea luptei de la Dristra (Bulgaria) impotriva pecenegilor, popor semi-nomadic de origine turca din Asia Centrala, tinand intins in maini Sfantul Acoperamant, i-a fost rapit de un vant puternic. De atunci i s-a pierdut urma. (…)

‘’ Domnul, Cel ce stăpânește toate cele de sus și cele de jos, văzându-Te pe tine, Maica Sa, stând în biserică și cu umilință rugându-te Lui, a zis: Cere, o, Maica Mea, că nu Mă voi întoarce dinspre tine, ci voi îndeplini cererile tale și voi milui pe toți care cântă ție:
Bucură-te, chivot al Legii întru care se păstrează sfințirea a tot neamul omenesc,
Bucură-te, năstrapă preasfântă întru care se păstrează pâinea vieții veșnice pentru cei flămânzi de dreptate,
Bucură-te, vasule cu totul de aur, întru care s-a gătit pentru noi Trupul și Sângele Mielului Dumnezeiesc,
Bucură-te, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini pe cei părăsiți de doctori,
Bucură-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei slăbiți cu trupul, dar nu cu duhul și cu credința,
Bucură-te, ceea ce dai înțelegere și lumină celor ce sunt întunecați la minte,
Bucură-te, ceea ce cu înțelepciunea ta ne împiedici din calea cea rea a păcatelor și a patimilor,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!’’ (Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, Icos 8) (…)

În tradiția noastră populară, această sărbătoarea este cunoscută sub numele de Pocroave (în slavonă „pocrov” înseamnă văl, acoperământ) … De-a lungul vremii a căpătat o popularitate tot mai mare, astfel încât începând cu anul 2017 a fost trecută ca sărbătoare cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, alături de celelalte praznice închinate Maicii Domnului. Acestă popularitate poate fi explicată și de practica liturgică din mănăstiri, unde se obișnuiește ca cel puțin o dată pe lună să se săvârșească slujba privegherii la Acoperământul Maicii Domnului. De asemenea, în rânduiala de rugăciune personală mulți duhovnici recomandă, mai ales la momente de încercare, citirea Acatistului Acoperământului care multora le aduce mângâiere și încurajare, dar și dobândirea celor de folos. (…)

‘’ Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție:

Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! (Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, Condac 1)

Amin!

De Ioan Monahul (sursa: https://www.facebook.com/groups/504585613023057/announcements)