‘’Astazi Biserica lui Hristos se înveşmântează în negru şi este în suferinţă pentru a-şi aminti de tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul şi Proorocul Domnului nostru Iisus Hristos. Este o sărbătoare care se ţine cu post aspru, cu rugăciune şi cu Sfânta Liturghie. În ea răsună nu cântecele de bucurie ale vieţii, ci durerea pentru moartea celui ‘’mai mare om născut din femeie’’, aşa cum l-a numit Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

(…) ‘’Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.’’ (Troparul Sf. Ioan Botezatorul).

‘’Mărită tăierea Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada care a cerut ucidere fărădelege. Că nu Legea lui Dumnezeu nici Viaţa Cea Vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.’’ (Condacul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, la Sărbătoarea Sfinţilor Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului).

(…)Pentru a înțelege marele si durerosul praznic de astazi poți studia ‘’Omilia Sf. Ioan Gura de Aur la Taierea cinstitului cap al Sf. Ioan Botezatorul’’. Predica sa este o analiza a dezlantuirii unui lant de patimi care a condus la aceasta crima oribila – o ucidere multipla in plan duhovnicesc, precum se va vedea – urmata de un alt sacrilegiu nemaiauzit, zguduitor, capul Sfantului a fost aruncat intr-un loc de rusine, capul sfințeniei a fost batjocorit, limba sa de asemenea, fiindcă puterea cuvântului lui Ioan era o armă care izbea conștiințele, nu cruța pacatul sub nici o formă a lui, indiferent de persoana și poziția pacătosului.

(…)Astazi, la praznuirea Taierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul să ne amintim că și noi, adesea ,,dam capul sfinteniei din noi, il taiem, nu-l ascultam, nu-l bagam in seama, pe trup de desfranata, adica pe noi insine, pe pornirile noastre nestavilite, pe dorintele vremelnice, pe aceasta lume trecatoare.” – Sf. Ierarh Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.

(…)Sfântul Ioan Botezătorul era mult mai mult decât atât pentru că el, nu numai că a vestit că va veni după el, Cel Ce este mai mare decât el și Căruia el nu-I este ‘’vrednic să-I dezlege cureaua încălţămintelor’’, ci L-a şi arătat. Deci era mai mult decât proorocie, era mărturisire. Moartea lui nu mai era orice fel de moarte, nici măcar nu mai era moarte de sfânt, ci era moarte martirică, era moarte mucenicească.

El deja Îl vestise pe Hristos, Îl arătase, Îl descoperise, prin el se lucrase această epifanie, această teofanie, descoperirea lui Dumnezeu. Şi nu numai a lui Dumnezeu Fiul, ci a Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu Tatăl şi a lui Dumnezeu Duhul Sfânt. El este printre primii care vorbesc despre Duhul Sfânt clar: ‘’Peste Care veţi vedea că coboară Duhul Sfânt, Acela este.’’ Până atunci nu s-a prea vorbit despre Duhul Sfânt. Prin gura lui şi prin mâinile lui și prin faptele lui S-a descoperit Treimea. Sfântul Ioan Botezătorul, este cel care a mărturisit Treimea, care a vorbit cu Tatăl, care a vorbit cu Fiul şi L-a botezat, care L-a văzut pe Duhul Sfânt coborând și atunci putem spune: mare este acest sfânt.

(…) Prin toată durerea ei, moartea Sfântului Ioan este o proorocie a Răstignirii Mielului lui Dumnezeu, vestirea faptului că Dumnezeu iubeşte atât de mult pe oameni încât este gata să moară pentru ei, să fie cu ei până la sfârşit, să meargă la iad pentru creaturile sale căzute.

Dar mai mult decât atât, moartea proorocului este o mustrare uriaşă pentru fiecare dintre noi. De care parte suntem? In temniţa rece aşteptând în rugăciune decapitarea, sau la mesele pline de desfrânare ale acestui veac? Suntem mărturisitori până la moarte ai Adevărului, sau avocaţi vicleni ai compromisului cu răul? Suntem iubitori de pustie sau de ospeţe? Suntem urmaşii lui Ioan sau ai lui Irod şi Irodiadei? Sărbătoarea de faţă este o judecată interioară a veacurilor, instanţa de separare a oamenilor lui Dumnezeu de oamenii celui rău. Căci capul preasfânt care a privit cerurile revărsându-se peste pământ, nu încetează în veac de a mustra pe cei ce calcă în picioare iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru oameni. Ioan este martorul credincios, lipsit de compromis, care a trăit şi a murit pentru a-L vedea pe Mielul preacurat al lui Dumnezeu şi pentru a se împărtăşi din sfinţenia Lui. Tăierea lui este sărbătoarea iubirii ucise, care trăieşte veşnic în inima lui Dumnezeu şi trece în regnul nevăzut, de unde umple veacurile cu lumină de cer.

(…)Ioan atinsese un nivel suprem de curatie in interiorul vechii umanitati, asa cum facuse si Maica Domnului. Numai ei stau impreuna cu Iisus in icoana Deisis.

(…)Iisus a primit moartea lui Ioan cu tacere si retragere. In icoana sa, Ioan isi tine tacut in maini, propriul cap. Biserica praznuieste ziua mortii sale cu post aspru. Nu e nimic de spus despre aceasta crima atroce. Dar mesajul lui Ioan e unul durabil si sublim: e cel al dedicarii fara compromis lui Dumnezeu si dreptatii Sale.

(…) Prin urmare mesajul lui Ioan Botezatorul ramane: dedicare lui Dumnezeu fara compromisuri. Doar atunci vine ‘’ „teofania” Fiului lui Dumnezeu si Duhul Sfant in vietile noastre“.

(…)Neincetat sa rasune in inima noastra  acest cuvant al lui: ‘’tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc’’, (Mt. 3, 10). Sa facem roade vrednice de pocainta, si de legamintele pe care le-am facut, si de numele ce-l purtam, si sa ne invrednicim de bunatatile fagaduite noua, cu harul lui Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, a Caruia este slava in veci. Amin!”

De Ioan Monahul ( sursa: https://www.facebook.com/groups/504585613023057/announcements )